Festivalul Cetăţilor Dacice în cuvinte şi imagini

Pe 25 şi 26 iunie am fost invitaţi la Festivalul Cetăţilor Dacice, în Judeţul Alba. Pentru cei care nu ştiu povestea acestui festival (aflat la ediţia cu numărul V) vă spun, pe scurt, că este vorba despre 2 zile cu parade, foc de tabără (Rugul lui Zalmoxe) şi întreceri între 5 dave ale Judeţului Alba: Cetatea de Baltă, Cugir, Săsciori, Cricău şi  Ighiu. Echipe din fiecare cetate se întrec într-un Decathlon dacic, iar cetatea cu cel mai mare punctaj va organiza următoarea ediţie a Festivalului.

După ce am trecut de o selecţie a meşterilor am primit permisiunea de a-mi întide zalele la standurile amenajate special pentru noi în centrul Cetăţii de Baltă.

Alături de noi au mai participat fierari, olari, meşteri în piele şi lemn.

Vecinele mele de stand.

Cei care au aprins rugul şi au reprodus ceva bătălii dintre daci şi romani au fost membrii grupului Terra Dacica Aeterna.

Sâmbătă, înainte de concertul Phoenix am avut ocazia să vizităm Cetatea Jidvei.

Duminică am migrat şi noi cu standurile în zona terenului pe care s-au întrecut cele cinci localităţi. Aşa am avut ocazia să vedem cascadorii pe cai de la Buftea, gladiatorii din Ungaria şi bătălia dintre daci şi romani.

A fost un festival la care ne-am dorit să mergem, iar faptul că am putut participa ca şi meşteri populari a fost o bucurie mare. Pentru noi organizarea a fost de nota 10. Îi mulţumim Pompiliei pentru treaba bună pe care a făcut-o cu noi şi amabilitatea şi răbdarea ei ce au părut fără capăt. Nu am mai rămas să vedem cine a câştigat întrecerile, având drum lung de bătut către casă, dar am aflat că la anul ne întâlnim iar tot la Cetatea de Baltă.

A fost un sfârşit de săptămână frumos, cu un drum plin de peisaje superbe, am întâlnit oameni extraordinari, ne-am costumat şi ne-am simţit bine. Şi am văzut şi Sighişoara, unde eu nu mai fusesem înainte.

Concluzia: felicitări pentru iniţiativă şi eu sper ca acest tip de festival să câştige noi localităţi şi zone din România. Până la urmă e cel mai bun mod de a ne aminti de unde venim.