Astăzi, despre...pisici

Ieri am început să lucrez din nou, dar, pentru că pozele nu sunt încă gata, o să mai scriu și despre alte lucruri care îmi plac. Alternăm cu bijuteriile noi și alt fel de postări ca să fiu sigură că nu vă plictisiți :D
Iar astăzi povestim despre pisici. Am două în dotare, luate de pe stradă acum 4 ani. Nu prea eram încântată de pisici îaninte a deveni chair eu poseaseare de așa animal de companie, dar mă bucur că le-am descoperit. Sunt așa deosebite!

Mițura e o maidaneză pe care am luat-o de la servici împreună cu 4 pisoi proaspăt născuți. Aventură mare atunci, dar a meritat efortul. Mai ales că a știu, instinctiv, unde să-și mute puii ca să-i scape de un sfârșit sigur. Așa am ajuns mândră poseasore de pisici. Puii au fost fete, 2 sunt la o prietenă la Iași, una la colega mea de birou, iar cea mai zăpăcită dintre ele a rămas la mine. Să-i țină de urât mamei când noi suntem plecați la servici sau prin delegații. Mă bucur că am oprit-o, personalitatea ei puternică e posibil să nu se potrivească cu oricine. Dar, să revenim la Mițura. Posibil să fi trăit într-o casă sau curte înainte să ajungă singura mâță dintr-o mare de câini din spatele unei clădiri. Spun asta pentru că a știut din prima care e treaba cu litiera și castroanele de mâncare. Totuși, sigur a fost bătută la un moment dat, dacă nu chiar mai rău. Are niște dinți lipsă. iar în primele luni de ședere la noi accepta foarte greu să fie mângâiată, plus că avea reacții de teamă la anumite mișcări bruște sau zgomote. Habar nu am ce vârstă are, dar se joacă ca o pisică de câteva luni. Doarme în cele mai hilare poziții, e o mare gurmandă, dar se pricepe bine și la vânătoare. Și e tare, tare iubăreață, când vrea ea, bineînțeles :)). Mi-e dragă rău pentru că am avut ocazia să ne cunoaștem reciproc pe parcurs, să căpătăm respect una față de cealaltă și să știm să ne arătăm și recunoștința.

Piti e exact opusul mamei ei, ca peronalitate. Foarte independentă, are cele mai ciudate idei în ceea ce privește locurile de dormit și, mai ales, lucrurile cu care se poate juca. Ascunde tot ce prinde, nu răspunde niciodată când o strig, dar așteaptă să o găsesc, are cele mai crețe idei și nu se lasă până nu le pune în aplicare. Dacă vrea ceva, sigur ajunge la lucrul respectiv, indifernt de ce obstacole i se pun în cale :)) Și povestește. Pe limba ei, mai tare sau mai încept, dar povestește. Ce mi-ar place să o și înțeleg. Spre deosebire de Mițura, are o mare pasiune pentru sârme și mărgele, așa că nu scap niciodată, atunci când lucrez, de prezența ei. Miroase, agață, trage, roade, tot ce se poate. Fuge cu tot ce prinde, chiar dacă e un capăt de sârmă sau o rolă întreagă. Apoi adoarme mândră tare de reușita ei. Face și boacăne, dar eu le includ în farmecul ei aparte. Mă simt ca și cum aș fi crescut deja un copil, pentru că are toate trăirile posibile și a trecut prin destule aventuri. Peste vară le ducem la țară și stau afară până toama, când vine frigul. Apoi devin iar doamne de oraș. Deja sau obișnuit cu programul acesta și la face bine. Nu vă spun cum a fost prima dată când Piti a ieșit afară :))

Mă bucur de prezența lor zilnică și îmi face tare bine și fizic și psihic. Și m-au salvat pe perioada sarcinii când am fost foarte statică și nu am avut voie să ies din casă mai deloc. 

Concluzia: cine nu are pisici, să-și cumpere. De fapt, găsiți destule pe gratis. Doar încercați.

Nu uitați de Giveaway! Tutoriale intersante pentru 18 cititori!